Rădăcinile istorice ale colegiului se regăsesc în perioada ulterioară Unirii Principatelor Române, ca rezultat al primei legi moderne a educației cunoscută sub numele de ”Legea asupra instrucțiunii a Principatelor Unite” din 1864, perioadă în care se resimțea nevoia de conservare a identității naționale prin cunoștința de carte necesară promovării culturii românești noilor vlăstare. Prin Legea insurecției, educația devenea gratuită indiferent de categoria socială din care făceau parte atât băieții cât și fetele.

În orașul de atunci, cu peste 30.000 de locuitori erau prea puține școli și în special pentru fete nu era nicio școală secundară. Mentalitatea timpului era că ciclul primar era suficient iar fetele trebuiau să cunoască în primul rând gospodăria. Cele câteva pensioane erau puține și greu accesibile. Pentru băieți existau școli secundare, dar pentru fete nu se înființase niciuna până atunci. La solicitările locuitorilor către oficialități, primarul orașului aprobă înființarea unei școli secundare de fete cu scopul ”de a se da și fetelor o cultură mai dezvoltată decât cunoștințele care se dădeau în școala primară”.

În ziua de 23 octombrie 1878 se înființează în orașul Galați prima școală de fete prin Ordinul Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, numărul 11042 din 2 noiembrie 1878, în condițiile: „Programul obligatoriu al școlii va fi cel al școlilor de gradul I, cu o secție profesională”.

Anul 1893, al cincisprezecelea an de existență a școlii secundare de fete a micșorat flacăra torței de lumină pe care o aprinsese această școală. La l septembrie 1893 guvernul conservator transformă Școala secundară de fete în școală profesională de fete, la propunerea autorităților locale. Timp de 12 ani locuitorii au alergat, au insistat și au impus organelor administrative cererea lor dreaptă. Cadrele didactice au rămas credincioase, deși funcționau la noua școală profesională, sau în alte părți. Arhiva posedă un vast material scriptic care oglindește luptă, energie.

La acțiunile repetate ale locuitorilor Ministerul Instrucției Publice prin ordinul 50967 din 2 septembrie 1905 reînființează Școala secundară de fete. Se specifică: „Ministerul aprobă înființarea clasei a II-a, cu condiția să nu necesite nici o cheltuială pe întregul an școlar 1905-1906, prin urmare veți distribui orele acestei clase între profesorii din oraș care au mai puțin de 12 ore.” Adevărat eroism. Profesorii acceptă să funcționeze gratuit.

Școala secundară de fete înființată în 1878 și transformată în 1893 în Școală profesională, redevine ce-a fost în 1905 Școală secundară de fete.

Destinul liceului a avut un moment fast la 15 decembrie 1909 când Ministerul Instrucției Publice a aprobat propunerea corpului profesoral ca școala să aibă drept patron spiritual pe marele patriot Mihail Kogălniceanu. Această fericită opțiune înscrie în mod irevocabil școala în eternitate.

De-a lungul istoriei sale, acest templu al culturii s-a dezvoltat  și a funcționat sub 14 titulaturi diferite datorate reformelor din învățământ dar și necesităților locale: Şcoala Secundară de fete de gradul l, Școala secundară de fete de grad I „Mihail Kogălniceanu”, Școala secundară de fete de grad II „Mihail Kogălniceanu”, Liceu de fete ”Mihail Kogălniceanu”, Liceul de fete tip 11 „Mihail Kogălniceanu”, Școala medie de fete nr. 2, Şcoala Medie de 10 ani fete, Şcoala medie mixtă nr. 2, Liceul nr. 2 Galați, Liceul matematică-fizică nr. l, Liceul Industrial nr. 11, Liceul ”Mihail Kogălniceanu”, Liceul Teoretic ”Mihail Kogălniceanu”, Colegiul Național ”Mihail Kogălniceanu”.

Indiferent de titulatură, se regăsește un numitor comun care a făcut posibil recunoașterea instituției la nivel local, național și internațional: competitivitate. Competitivitatea care ne caracterizează este cerința orientării spre performanță și este reflectată prin rezultate cantitative și calitative: 1986: premiul II la Olimpiadă Națională de ştiinţe sociale, 1996: premiul I la Olimpiada Națională de Informatică, 2000: premiul I la concursul de matematică din Republica Moldova; 2007: premiul „Juvenes Translatores” al Comisiei Europene pentru cea mai bună traducere din România; 2013: premiul III la Olimpiada Internațională a elenismului; 2014: diploma de excelență acordată de MEN pentru rezultatele deosebite obținute la olimpiadele și concursurile internaționale; 2014: locul 8 din 3451 de școli din 114 țări în competiția internațională „ENO Treelympics”. Sunt doar câteva din contribuțiile generațiilor care au trecut pragul bătrânului colegiu.

Documentele arhivei sunt dovada unei munci făcute cu dăruire şi responsabilitate, cu o mare investiție afectivă, cu răbdarea şi puterea de a lua lucrurile din nou de la capăt, până la reușită, la care au participat deopotrivă profesori, elevi, părinți.  Dăruirea generațiilor de profesori a contribuit la creșterea valorii educației, la formarea elitei intelectuale promovându-se astfel un sistem educațional de excelență în spiritul tradiției culturale având în vedere deschiderea școlii spre comunitate reflectată prin deviza ”Lumină și carte”.

Close Menu